Dragostea izgonește frica de pedeapsă, de judecată, dar nu izgonește frica de Dumnezeu. Frica de Domnul ,este o teamă de păcat, o teamă sfânta de a nu-l întrista pe El. Frica de Domnul nu este o frică cu groază, o frică care ne face sa fugim de fața Domnului, ci este o teamă sfântă care ne apropie de El. Să căutăm să ne ducem sfințirea până la capăt , dar în frică de Domnul. Frica sau teama sfântă de Domnul trebuie să o aiba fiecare părinte, ea se împrimă în copii, nu este molipsitoare dar dă de gândit. Copiii vor vedea în părinți teama de Dumnezeu. Alături de frica de Domnul, în inima unui credincios trebuie să locuiască încrederea , bucuria , dragostea și închinarea cu adorare.